9 aprilie 2011

Așa ceva nu ar trebui să se întâmple. Niciodată și nicăieri!

Despre Borșa mea am scris mereu numai de bine. Pe blog, în presă, în articole din reviste. Am scris cel mai des din postura oficială, a bibliotecarei. Astăzi scriu însă din postura omului, a celui care a fost dezamăgit crunt. Într-adevăr sunt dezamăgită. Și supărată. Și furioasă. Nu pe toți borșenii, ci doar pe cei care au lăsat să se întâmple ceea ce voi prezenta mai departe. Este vorba despre o bibliotecă. Frumoasă, la vremea ei. Situată într-un cartier de mineri, așa că era dotată cu suficientă carte din domeniul mineritului și domeniilor conexe. Amplasată într-un cămin cultural, unde aveau loc spectacole, unde tinerii mergeau la matineu, unde se vizionau filme, așa că era dotată cu cărți de etnografie, folclor, film, teatru sau artă. Acel cămin cultural avea spații speciale pentru repetiții muzicale, avea o bogată colecție de costume din toate zonele etno-folclorice, avea, se spune, pe pereți tablouri extraordinare care reproduceau mari opere picturale românești. Ca să răspundă acestor preocupări, biblioteca avea o impresionantă colecție de cărți despre muzică  sau pictură. În cartierul acesta, se făcea sport: judo, culturism, box, etc. Biblioteca avea și cărți de judo și cărți de culturism și cărți de box. Căminul cultural era construit cu mult înainte de decembrie 1989, robust, cu o arhitectură deosebită, cu o sală de spectacole care ar fi putut să îi facă invidioși pe cei din Cluj sau București. Așa că nici biblioteca nu putea rămâne mai prejos: săli spațioase, vitrine impozante, birou de referințe (o adevărată revelație pentru mine, cea care abia acum, la Cursul Dezvoltarea serviciilor de bibliotecă, am învățat că într-o bibliotecă modernă, primul obiect de mobilier este acel birou oval, care poate fi și birou de înscriere a cititorilor și birou de referințe). Biblioteca despre care vă povestesc avea de toate. Spun avea, pentru că tot ce a rămas din grandoarea de demult e ceea ce veți vedea în imaginile următoare:


sala de lectură

depozitul

Atât biblioteca (fondul de carte) cât și clădirea căminului cultural în care este amplasată au fost în patrimoniul Sindicatului Minier Baia Borșa. Nu am informațiile necesare și nici competența de a discuta despre proprietarii de drept ai acestui patrimoniu, despre motivele care au dus sau au stat la baza degradării lui. Nu discut despre implicarea sau neimplicarea autorităților în aceasta problemă. Mult timp am știut că acest cămin cultural, numit în zonă Clubul Minerul, este închis. Prin asta eu am înțeles că este încuiat, nu devastat. În urmă cu o săptămână, la ședința de personal, domnul primar Ștețco Cornel-Remus m-a însărcinat cu preluarea fondului de carte de la această bibliotecă. Între ceea ce am crezut că găsesc acolo și ceea ce am găsit, este o distanță ca de la cer la Pământ. Am selectat aproximativ 500 de volume, pe care le-am transportat la sediul Bibliotecii Orășenești Borșa, urmând ca aceste cărți să ajungă la utilizatorii din Borșa după înregistrarea lor în evidențele bibliotecii. Din păcate cele 500 de volume au fost selectate dintre cele mai uzate fizic sau moral cărți rămase în bibliotecă. Nu știu unde este restul fondului de carte. Am auzit că a fost donat unor școli. Dacă este adevărat, va ajunge tot la publicul cititor. Și acest fapt nu poate decât să mă bucure. Dar rămâne problema de fond: dragii mei borșeni, cum ați putut distruge ceva realizat cu trudă de înaintașii voștri, ceva făcut pentru voi cu grijă și competență? Cum puteți călca în picioare și la propriu și la figurat ceea ce alții au făcut pentru voi și pentru copiii voștri ? Ce veți transmite copiilor copiilor voștri, în condițiile în care nu reușiți nici să păstrați ceea ce ați primit ca moștenire? Ar trebui să construiți, nu să distrugeți!

5 comentarii:

  1. Doamna Tina Grec, va inteleg supararea. Nici nu ai cuvinte in fata unor astfel de gesturi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveti dreptate. Este dureros si trist.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îngrozitor şi dureros! La noi, slavă Celui de Sus, încă nu s-a ajuns la aşa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din reactiile celor care au citit acest material, inteleg ca trebuie sa fac unele precizari. Biblioteca din Baia Borsa a fost inchisa cu ani in urma. La fel si caminul cultural in care era amplasata. Fiind o biblioteca a Sindicatului Minier, odata cu inchiderea minei din Baia Borsa, a fost inchisa si biblioteca. Cladirea, in loc sa fie conservata, a fost lasata pe mana vandalilor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pacat ca au distrus tot,intr-un material am vazut si o cutie de la un instrument muzical.Semn ca,candva era ceva activitate in domeniul muzical.Eu sunt absolvent al conservatorului,locuiesc in Borsa,am mers sa ma angajez la Casa de Cultura.La inceput mi sa spus ca DA,dupa care am fost total ignorat de Doamna Directoare spunandu-se ca nu sunt doritori sa invete.cred ca multi stiu ca si CAsa de Cultura din Borsa arata intr-un hal fara de hal.Se vede interesul celor care o conduc.In loc sa promovam tineretul din Borsa il aducem pe Pomohaci cu 40 de milioane.

    RăspundețiȘtergere