30 mai 2011

"RAIUL" DE LÂNGĂ NOI

  O duminică obișnuită de mai s-a transformat, fără nicio planificare, într-o zi de neuitat. Meritul acestei transformări îi revine pe deplin colegei mele, Viorica Timiș, care a avut ideea să urcăm pe Pietrosul Rodnei. Și uite așa, după 18 ani de admirări de la distanță, am urcat pe maiestuosul munte ce străjuiește, dintotdeauna, orașul Borșa.

Spre Pietrosul Rodnei
Lăsând în urmă casele, ne-am avântat, cu hotărâre, să cucerim crestele înzăpezite ale muntelui. Păreau atât de aproape...




Cu fiecare metru urcat, cu fiecare cotitură a drumului, alte și alte priveliști s-au deschis ochilor noștri: splendide, bogate, mereu diferite... În astfel de locuri, sufletul se umple de bucurie, problemele dispar, orice gând negativ se risipește...


De-acolo, imaginea orașului este magnifică...  


                                          
Zăpada e primul semn că vârful e aproape...

        

Ajungem la Stația Meteo...


Imaginea ne taie răsuflarea...


Pornim, printre jnepeni, spre lacul Iezer...




Îl găsim, ascuns în inima muntelui. Limpede și rece, ne uimește cu forma lui, asemănătoare formei țării noastre...


 Deasupra lui, doar creste-nzăpezite...

În jur, peisaje de poveste...


Cu părere de rău, lăsăm în urmă lacul...



Apoi cabana...


Ajungem în oraș spre seară.
Plouați, obosiți, dar fericiți ...



Privind în urmă, nu-mi vine să cred c-am fost acolo. Gândesc, uimită, cât de aproape de mine era frumusețea. Cât de aproape, un adevărat rai!  Neștiut. Nebănuit. L-am privit atâția ani de la distanță, fără să bănuiesc ce comori de frumusețe ascunde.

Un comentariu:

  1. AS VREA SA FAC UN COMENTARIU,DAR AM CAM RAMAS FARA CUVINTE...NU MAI POT SPUNE DECAT CA AI DREPTATE IN TOT CEEA CE SPUI,TREBUIE MERS SI VAZUT.CU ASEMENEA IMAGINI NU POTI DECAT SA DAI UN IMPULS CELOR CARE AR PUTEA VEDE ORICAND ACESTE LOCURI MINUNATE,DAR CARE,DIN VARII MOTIVE NU O FAC,NESTIIND INSA CE PIERD.PE MINE,UNA,M-AI CONVINS...

    RăspundețiȘtergere