Biblioteca Orăşenească Borşa - Bilanţ 2011

La finele anului 2011, putem spune, cu mândrie, că ne-am îndeplinit obiectivele propuse pentru acest an: informatizarea colecţiilor bibliotecii prin achiziţia unui soft integrat de bibliotecă, WIZ-BOOKS, publicarea albumului RĂDĂCINI-O ISTORIE A BORŞEI ÎN IMAGINI, 1911-2011, autori Tinuţa Grec şi Nicoară Mihali şi implementarea programului BIBLIONET-LUMEA ÎN BIBLIOTECA MEA.

Urăm tuturor utilizatorilor bibliotecii şi tuturor colaboratorilor noştri multă sănătate, un An Nou plin de lumină, împliniri şi bucurii!

Le mulţumim şi îi aşteptăm la bibliotecă şi în anul care vine, să descoperim împreună tainele din minunata lume a cărţilor, să ne informăm din vastul imperiu al Internetului, în cadrul centrului Biblionet, şi să ducem mai departe, prin activităţi culturale,  zestrea de cultură şi spiritualitate pe care înaintaşii noştri ne-au lăsat-o!

LA MULŢI ANI , 2012!

      

                                      

Ne pregătim de Biblionet !

Al treilea mare obiectiv (și ultimul) pe care ne-am propus să îl îndeplinim în anul 2011, este pe cale să se îndeplinească. Ne pregătim de implementarea programului BIBLIONET-LUMEA ÎN BIBLIOTECA MEA. Am amenajat sala, acum sunt la cursul de specializare, iar în ianuarie vom primi calculatoarele .

Vă voi ține la curent cu evoluția acestui proiect!

Premiul "Cel mai bun bibliotecar al anului"

            În fiecare an, la începutul lunii octombrie, Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare, în calitate de for metodologic al bibliotecilor publice din Maramureş, acordă, în cadrul colocviului anual al bibliotecarilor, premiul  "Cel mai bun bibliotecar al anului". Acordat pentru activitatea profesională deosebită, premiul din acest an a revenit bibliotecarei Grec Tinuţa, responsabil al Bibliotecii Orăşeneşti Borşa.



Lansarea cărții RĂDĂCINI-O ISTORIE A BORȘEI ÎN IMAGINI, 1911-2011

După ani de muncă, așteptări, descurajări și obstacole, vineri, 19 august 2011, în noul sediu al Primăriei Borșa, a avut lansarea fotoalbumului care surprinde Borșa de-a lungul unui secol de existență.  Au trecut doar cateva zile de la lansare, euforia evenimentului încă nu s-a risipit,  însă impresiile lăsate sunt extraordinare. Așa cum am sperat, borșenii au primit cum se cuvine această carte. Și-au însușit-o ca fiind a lor. Îi spun deja CARTEA BORȘEI.  Borșa a avut nevoie de o astfel de carte. A avut nevoie de o lucrare în care să se păstreze mărturii ale identității comunității. Albumul RĂDĂCINI a răspuns unei nevoi colective de reprezentare. Borșenii s-au identificat cu această carte, s-au privit în ea ca într-o oglindă, și-au reamintit trecutul și au conștientizat prezentul.



RĂDĂCINI - O ISTORIE A BORŞEI ÎN IMAGINI, 1911-2011
Autori: TINUŢA GREC, NICOARĂ MIHALI



ANSAMBLUL PRISLOPUL
coregraf ŞOVAN LILIA



Admirând lucrările pictorului GAVRILĂ ŞTEŢCO

TINUŢA GREC

Conf. Univ. Dr. VASILE TIMIŞ,
Secretar de Stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
vorbind despre albumul RĂDĂCINI

ŞTEŢCO CORNEL-REMUS, primarul localităţii Borşa

GAVRILĂ BOTA, viceprimarul oraşului Borşa

GHIŢĂ OLTEANU



 POP IOAN, preot - Parohia Ortodoxa Nr. 2 Borşa




Impresii şi gânduri transmise posterităţii
de către TINUŢA GREC, autoarea albumului RĂDĂCINI

  

 

Scriitorul NICOARĂ MIHALI, coautor al albumului RĂDĂCINI,

întrupând în cuvânt spicuiri de gând şi sentimente




Tinuţa Grec alături de Anghelina Timiş-Lungu





Tinuţa Grec şi Nicoară Mihali, autorii albumului RĂDĂCINI

 

Tinuţa şi Andreea Grec

RĂDĂCINI - O istorie a Borșei în imagini , 1911-2011

La finele anului 2010, Biblioteca Orășenească Borșa își propunea îndeplinirea a trei obiective majore pentru anul 2011: primul - achiziționarea softului specializat de bibliotecă, al doilea - intrarea în Programul Biblionet și cel de-al treilea obiectiv - editarea și tipărirea unui album fotografic. Pot spune, cu mândrie, că toate s-au îndeplinit: softul a fost achiziționat și îl folosim deja la constituirea bazei de date electronică, în Programul Biblionet am intrat (am fost anunțate alaltăieri) și la o prestigioasă editură din Baia Mare a intrat la tipar, de astăzi, albumul RĂDĂCINI - O istorie a Borșei în imagini, 1911-2011, alcătuit în cadrul Bibliotecii Orășenești în perioada 2007-2011. Acest album reprezintă memoria în imagini a ultimului secol din istoria localității Borșa. De fapt, o parte din istoria localității, pentru că este imposibil să surprinzi într-o carte toate  aspectele, momentele, faptele sau chipurile dintr-o comunitate cu peste 27000 de locuitori într-o perioadă de timp atât de îndelungată. Importanța acestei lucrări derivă în primul rând din valoarea documentară a fotografiilor. O altă caracteristică importantă este vechimea fotografiilor. Cu ajutorul lor   se pot urmări, cronologic, evoluția comunității, schimbările survenite, conservarea sau pierderea unor tradiții, obiceiuri, meșteșuguri sau ocupații. Cele peste 1000 de fotografii reprezintă  o oglindă a comunității în ultimul secol, o paralelă între trecutul și prezentul orașului Borșa. Mulți dintre cei care vor deschide această carte vor regăsi acolo chipul bunicului, al tatălui, al dascălului, al bunicii sau al mamei, vor regăsi locul copilăriei, dealurile sau munții pe unde au colindat în adolescență, vor regăsi  obiceiurile de mult timp uitate, tradițiile pe care nu le-au întîlnit nicăieri în altă parte. În această carte, borșenii își vor regăsi rădăcinile, locul de unde au plecat, locul din care și-au tras seva și locul care îi cheamă și îi face să revină, an de an, din cele patru zări, acasă.

În același timp, albumul surprinde și chipul nou al localității, instituțiile, obiectivele turistice, manifestările artistice, culturale și religioase, precum și  infrastructura turistică. Lansarea va avea loc peste două săptămâni. Data și locația le vom anunța cu cîteva zile înaintea evenimentului. Vă așteptăm cu drag!

"RAIUL" DE LÂNGĂ NOI

  O duminică obișnuită de mai s-a transformat, fără nicio planificare, într-o zi de neuitat. Meritul acestei transformări îi revine pe deplin colegei mele, Viorica Timiș, care a avut ideea să urcăm pe Pietrosul Rodnei. Și uite așa, după 18 ani de admirări de la distanță, am urcat pe maiestuosul munte ce străjuiește, dintotdeauna, orașul Borșa.



Spre Pietrosul Rodnei

Lăsând în urmă casele, ne-am avântat, cu hotărâre, să cucerim crestele înzăpezite ale muntelui. Păreau atât de aproape...

Cu fiecare metru urcat, cu fiecare cotitură a drumului, alte și alte priveliști s-au deschis ochilor noștri: splendide, bogate, mereu diferite... În astfel de locuri, sufletul se umple de bucurie, problemele dispar, orice gând negativ se risipește...

De-acolo, imaginea orașului este magnifică...  



                                          

Zăpada e primul semn că vârful e aproape...

        

Ajungem la Stația Meteo...

Imaginea ne taie răsuflarea...

Pornim, printre jnepeni, spre lacul Iezer...

Îl găsim, ascuns în inima muntelui. Limpede și rece, ne uimește cu forma lui, asemănătoare formei țării noastre...

 Deasupra lui, doar creste-nzăpezite...

În jur, peisaje de poveste...

Cu părere de rău, lăsăm în urmă lacul...

Apoi cabana...

Ajungem în oraș spre seară.

Plouați, obosiți, dar fericiți ...

Privind în urmă, nu-mi vine să cred c-am fost acolo. Gândesc, uimită, cât de aproape de mine era frumusețea. Cât de aproape, un adevărat rai!  Neștiut. Nebănuit. L-am privit atâția ani de la distanță, fără să bănuiesc ce comori de frumusețe ascunde.

Așa ceva nu ar trebui să se întâmple. Niciodată și nicăieri!

Despre Borșa mea am scris mereu numai de bine. Pe blog, în presă, în articole din reviste. Am scris cel mai des din postura oficială, a bibliotecarei. Astăzi scriu însă din postura omului, a celui care a fost dezamăgit crunt. Într-adevăr sunt dezamăgită. Și supărată. Și furioasă. Nu pe toți borșenii, ci doar pe cei care au lăsat să se întâmple ceea ce voi prezenta mai departe. Este vorba despre o bibliotecă. Frumoasă, la vremea ei. Situată într-un cartier de mineri, așa că era dotată cu suficientă carte din domeniul mineritului și domeniilor conexe. Amplasată într-un cămin cultural, unde aveau loc spectacole, unde tinerii mergeau la matineu, unde se vizionau filme, așa că era dotată cu cărți de etnografie, folclor, film, teatru sau artă. Acel cămin cultural avea spații speciale pentru repetiții muzicale, avea o bogată colecție de costume din toate zonele etno-folclorice, avea, se spune, pe pereți tablouri extraordinare care reproduceau mari opere picturale românești. Ca să răspundă acestor preocupări, biblioteca avea o impresionantă colecție de cărți despre muzică  sau pictură. În cartierul acesta, se făcea sport: judo, culturism, box, etc. Biblioteca avea și cărți de judo și cărți de culturism și cărți de box. Căminul cultural era construit cu mult înainte de decembrie 1989, robust, cu o arhitectură deosebită, cu o sală de spectacole care ar fi putut să îi facă invidioși pe cei din Cluj sau București. Așa că nici biblioteca nu putea rămâne mai prejos: săli spațioase, vitrine impozante, birou de referințe (o adevărată revelație pentru mine, cea care abia acum, la Cursul Dezvoltarea serviciilor de bibliotecă, am învățat că într-o bibliotecă modernă, primul obiect de mobilier este acel birou oval, care poate fi și birou de înscriere a cititorilor și birou de referințe). Biblioteca despre care vă povestesc avea de toate. Spun avea, pentru că tot ce a rămas din grandoarea de demult e ceea ce veți vedea în imaginile următoare:



sala de lectură



depozitul



Atât biblioteca (fondul de carte) cât și clădirea căminului cultural în care este amplasată au fost în patrimoniul Sindicatului Minier Baia Borșa. Nu am informațiile necesare și nici competența de a discuta despre proprietarii de drept ai acestui patrimoniu, despre motivele care au dus sau au stat la baza degradării lui. Nu discut despre implicarea sau neimplicarea autorităților în aceasta problemă. Mult timp am știut că acest cămin cultural, numit în zonă Clubul Minerul, este închis. Prin asta eu am înțeles că este încuiat, nu devastat. În urmă cu o săptămână, la ședința de personal, domnul primar Ștețco Cornel-Remus m-a însărcinat cu preluarea fondului de carte de la această bibliotecă. Între ceea ce am crezut că găsesc acolo și ceea ce am găsit, este o distanță ca de la cer la Pământ. Am selectat aproximativ 500 de volume, pe care le-am transportat la sediul Bibliotecii Orășenești Borșa, urmând ca aceste cărți să ajungă la utilizatorii din Borșa după înregistrarea lor în evidențele bibliotecii. Din păcate cele 500 de volume au fost selectate dintre cele mai uzate fizic sau moral cărți rămase în bibliotecă. Nu știu unde este restul fondului de carte. Am auzit că a fost donat unor școli. Dacă este adevărat, va ajunge tot la publicul cititor. Și acest fapt nu poate decât să mă bucure. Dar rămâne problema de fond: dragii mei borșeni, cum ați putut distruge ceva realizat cu trudă de înaintașii voștri, ceva făcut pentru voi cu grijă și competență? Cum puteți călca în picioare și la propriu și la figurat ceea ce alții au făcut pentru voi și pentru copiii voștri ? Ce veți transmite copiilor copiilor voștri, în condițiile în care nu reușiți nici să păstrați ceea ce ați primit ca moștenire? Ar trebui să construiți, nu să distrugeți!