Obiectiv îndeplinit!

La finele anului 2010 am făcut bilanțul activității bibliotecii și totodată am stabilit obiectivele pe care le vom urmări în anul 2011. Primul obiectiv urmărit, și anume achiziționarea unui soft de bibliotecă, s-a îndeplinit deja. Prin urmare...ne informatizăm! Deși biblioteca din Borșa deține și utilizează calculatoare de  câțiva ani, primul calculator fiind cumpărat în 2005, nu s-a reușit până acum achiziționarea unui program  care să gestioneze resursele bibliotecii. Regăsirea informațiilor solicitate s-a făcut prin căutare directă la raft. Timpul de regăsire era mai mare sau mai mic, în funcție de notorietatea informației solicitate. Este adevărat că după 10 ani de gestionare a unei biblioteci te duci "cu ochii închiși" la cartea cerută, experiența spunându-și cuvântul, însă cerințele utilizatorilor au devenit din ce în ce mai ample, mai diversificate, iar cei care trec pragul bibliotecii nu mai au răbdare să aștepte până când bibliotecarul caută în multitudinea de documente din domeniul respectiv. Utilizatorul de azi dorește informație de calitate în cel mai scurt timp. În vederea împlinirii acestui deziderat, noi am făcut primul pas. Am achiziționat softul. Mai trebuie doar... să introducem toate documentele în baza de date. Mare lucru, 20.000 de cărți! Floare la ureche!!! Lăsând gluma la o parte, am așteptat atât de mult momentul acesta! Așadar, urați-ne spor la lucru!

LA MULŢI ANI mămicilor, femeilor şi fetelor din lumea-ntreagă!

            

           
             "Ultima ninsoare-ncarcă merii
              Dar în curand ei plini vor fi de floare!
              În Martie, mamico-i sărbătoare!
              E sărbătoarea ta şi-a primăverii!"

O primăvară frumoasă !!!

         Biblioteca Orăşenească Borşa

      vă urează o  primăvară frumoasă,

      plină de soare, bucurii şi împliniri!!!

Inaugurarea Biblionetului la Biblioteca Comunală Moisei - Maramureș

Astazi, 24 februarie 2011, zi în care românii sărbătoresc Dragobetele, subsemnata,  împreună cu colega mea, Timiș Viorica-Daniela, am avut onoarea de a ne număra printre invitații care  au participat la inaugurarea Biblionetului la Biblioteca Comunală din Moisei. Evenimentul, de înaltă ținută, a dezvăluit o strânsă unitate între bibliotecă,  autoritățile locale, cadrele didactice , artiștii consacrați ai locului și , nu în ultimul rând, oamenii obișnuiți din localitate. Cu toții  au pus umărul la organizarea evenimentului, demonstrând că Moiseiul este nu doar o localitate încărcată de istorie, ci și o oază de cultură și  spiritualitate. Deși localitatea a fost lipsită o bună perioadă de timp de un centru cultural, noul cămin cultural care găzduiește și  biblioteca compensează lunga așteptare a locuitorilor prin faptul că îndeplinește toate condițiile unui centru cultural modern. Biblioteca este cu adevărat o bibliotecă modernă, care poate oferi utilizatorilor săi servicii de calitate. Noua tehnologie IT, pusă la dispoziția publicului din Moisei prin programul Biblionet facilitează accesul la informație și deschide calea spre noi servicii de bibliotecă, îndreptate spre utilizator și ieșite oarecum din tiparul obișnuit al bibliotecilor tradiționale. Implicarea autorităților locale, sprijinul pe care atât primarul localității cât și consilierii locali îl acordă bibliotecii sunt dovada vie a conștientizării importanței bibliotecii în comunitate, dar sunt în același timp recunoașteri ale implicării și dăruirii persoanei care a comasat și fructificat aceste eforturi și anume, bibliotecara Ioana Tomoiagă. Nu ne rămâne decât să o felicităm încă o dată și să îi urăm mult succes și cât mai mulți beneficiari de ...Biblionet!



Primii utilizatori de Biblionet din Moisei



Gazdele alături de reprezentanții Bibliotecii Județene Petre Dulfu - Baia Mare
(Dr. Teodor Ardelean și trainerii cursului Biblionet)



Tăierea panglicii



Noile calculatoare oferite de Fundația Melinda și Bill Gates

Aspect din bibliotecă

Regal folcloric oferit de Ana-Maria Tomoiagă
alături de instrumentiștii care o acompaniază

La pas prin Borşa

Sfârşitul lunii februarie aduce cititorilor o nouă apariţie editorială legată de localitatea de la poalele Pietrosului: LA PAS PRIN BORŞA, o broşură realizată de elevii Şcolii cu clasele I-VIII Nr.1 din Borşa - Cristina Tudor, Sebastian Malec, Loredana Mihali, Andreea Petran, Irina Hazotă, Petronela Buzură, Roxana Florean şi Ghiţă Danci. Proiectul a fost coordonat de prof. Coman Ioana. Tehnoredactarea materialului a fost realizată de Kotorbacs Sergiu Gabriel, manager RECL, iar traducerea textului în limba engleză a fost făcută de prof. Donea Ancuţa. Broşura, distribuită şi prin intermediul Bibliotecii Orăşeneşti Borşa, este realizată sub forma unui periplu de imagini, o călătorie  în care privitorul descoperă legendele şi frumuseţea locurilor, de la intrarea în localitate şi până în vârful maiestuosului munte ce străjuieşte Borşa: Pietrosul Mare.

Servicii de copiere, editare şi printare documente

Începând cu data de 02.01.2011, Biblioteca Orăşenească Borşa oferă utilizatorilor  servicii de copiere, elaborare, editare şi imprimare documente. Aceste servicii sunt aprobate în baza  Legii nr. 593 din 15/12/2004  pentru modificarea şi completarea Legii bibliotecilor nr. 334/2002, articolul 6, alineatul (2), care prevede urmatoarele: "Bibliotecile de drept public pot oferi unele servicii, stabilite prin regulamente proprii de organizare şi funcţionare, în condiţiile legii, pe bază de tarife, cu avizul autorităţii tutelare ". Tarifele percepute sunt aprobate de către Serviciul Cultură din cadrul Primăriei Borşa şi sunt afişate în incinta bibliotecii.

Borşa - file de istorie

          Borşa este una dintre cele mai vechi aşezări din Maramureş. Descoperirile arheologice au scos la lumină fragmente de ceramică datând din epoca bronzului. Denumirea localităţii derivă din cuvântul dacic bora, care înseamnă vifor sau furtună. Pe această vatră de sat de origine dacică se dezvoltă în primele secole ale erei noastre o obşte sătească bine închegată care, în secolul al XIV-lea , aparţinea voievodului maramureşean Bogdan I. În acest secol , Borşa făcea parte din Ieraşul de Sus, organizare administrativă cuprinzând 26 de aşezări. Centrul Ieraşului era la Vişeu. În anul 1555 Ştefan Bathory o primeşte în Maramureş pe regina Poloniei, Izabela împreună cu fiul ei Ioan. Din alaiul reginei făceau parte şi domnitorii români Pătraşcu cel Bun şi Alexandru Lăpuşneanu. Acest alai , în drumul său spre Baia Mare , se opreşte pentru o zi şi o noapte în Borşa. În 1556, prin Borşa va trece o oaste tătărească . Aceasta venea dinspre Moldova, jefuind şi pustiind aşezările maramureşene. Peste 161 de ani, tătarii vor trece din nou prin Borşa, pentru ultima oară însă.

            În 1657 principele Transilvaniei Gh. Racoţi , în drumul său spre Polonia, va fi nevoit să treacă prin pasul Prislop, printr-o zăpadă până la brâu. În acelaşi timp, în borşa ajunge şi generalul polonez Lubomyrsky în armata căruia se afla şi Ioan Sobieszki. Aproape de Prislop aceştia sunt atacaţi de o ceată de maramureşeni care reuşesc să răpească un număr mare de cai şi vite. În anul 1529 Petru Rareş, însoţit de câţiva maramureşeni de frunte intră în Borşa pe la Prislop şi se va îndrepta spre valea Lăpuşului pentru a apăra cetatea Ciceului. Anul 1700 este consemnat ca fiind anul în care a bântuit o mare epidemie de ciumă. Cel mai important eveniment al epocii medievale petrecut la Borşa este bătălia din 4 septembrie 1717 când borşenii au nimicit jumătate din oastea tătară, care număra peste 10 000 de oameni. Cu o zi în urmă, tătarii încercaseră să incendieze biserica de lemn, însă un grup de femei bătrâne, cu ţipetele lor ascuţite şi cu o ploaie de pietre le zădărnicesc planul. Tătarii îşi fac tabără în strâmtoarea Cheia de sub Prislop. Lupu Sandrin , protopopul Borşei, fost căpitan în armata lui Rakoczi, printr-un plan ingenios , inspirat din bătălia lui Ştefan cel Mare din Codrii Cosminului, transformă strâmtoarea într-o capcană. Trimite un tânăr în faţa tătarilor , care se va oferi să le fie călăuză, pentru a-i abate pe tătari de la gândul lor de înaintare pe Valea Cislei. La semnalul lui Popa Lupu Şandru, în zorii zilei de 4 septembrie, borşeni au început să prăvălească peste oastea tătarilor copaci şi pietre. Alţi borşeni, înarmaţi cu furci, securi şi coase vor năvăli peste tătari, nimicindu-i. Vreo 4000 de tătari  încearcă să se îndrepte spre Pasul Prislop, dar asupra lor se abate un vifor puternic, care provoacă surparea terenului, iar jumătate din aceştia mor. O parte din cei rămaşi se îneacă în pârâul ce vine din muntele Ştiol, în urma ploii torenţiale şi ruperii de nori care se abat asupra lor. Doar câteva sute au reuşit să treacă muntele spre Năsăud. Se spune că luni de zile apa Vişeuţului nu a putut fi folosită din cauza mirosului cadavrelor. Locul unde s-a dus sângeroasa bătălie poartă denumirea de "Preluca Tătarilor".

            Revoluţia de la 1848 îi  găseşte pe borşeni pe baricade. Borşenii şi apoi locuitorii din Moisei, Sălişte şi Săcel vor fi potrivnici revoluţiei maghiare . Borşenii nu recunosc unirea cu Ungaria. Aceştia trec de partea împăratului de la Viena, îi depun jurământ de credinţă acestuia. La Borşa se va deplasa un tribunal care îi va pedepsi pe cei care s-au opus hotărârii armatei ungare în localitate. În octombrie 1848 borşenii atacă tabăra maghiară, ucid 3 oameni, rănesc alţi 7, iar în această încăierare 25 de case ale borşenilor sunt incendiate. La sfârşitul lunii octombrie în Borşa erau 2000 de soldaţi unguri pregătiţi pentru a-i pune la ascultare pe borşenii răzvrătiţi. Trei dintre răsculaţi vor fi spânzuraţi, alţi 20 sunt condamnaţi la închisoare. Pentru o perioadă de timp, Borşa reintră în mersul normal al istoriei. Borşenii însă acceptă cu greu legile dualismului austro-ungar şi încearcă să îşi păstreze românismul prin preoţii şi dascălii lor.

          În 1899 se va construi clădirea primăriei, poduri, cantoane silvice şi câteva şcoli. Cea mai mare sărbătoare pentru borşeni se va desfăşura în noiembrie 1918, când un număr impresionant de borşeni va consfinţi hotărârea ca Vasile Timiş Filipan să îi reprezinte pentru a duce votul unirii la Alba-Iulia. Tot în acest an primarul localităţii, Al. Cuza Anderco, va arbora pe clădirea primăriei primul steag românesc.

         Primul război mondial a avut frontul în apropierea Borşei. Timp de 2 ani frontul s-a aflat în hotarul comunelor Borşa, Vişeu, Poienile de sub Munte şi Frasin de-a lungul Carpaţilor.

         În perioada interbelică în Borşa viaţa economică şi culturală cunoaşte o profundă înviorare. În iunie 1939 Prinţul Mihai, fostul şi viitorul rege al României, va face o vizită la Borşa. Însoţit de profesorul Dimitrie Gusti şi de alte personalităţi, Prinţul Mihai este întâmpinat la primărie de primarul Gavrilă Mihali Ştrifundă, care într-o scurtă cuvântare i-a urat viitorului suveran bun venit în Borşa de la poalele Pietrosului. Uliţa care ducea spre Biserica de lemn avea aşternut pe ea un frumos covor de flori de munte, străjuit de rânduri de elevi în costume populare de sărbătoare şi cele de străjeri. După prezentarea bisericii, Prinţul Mihai şi-a continuat călătoria spre Bucovina.

         Al doilea război mondial va aduce frontul germano-austro-ungaro-rusesc din nou în hotarele Borşei. Prin Dictatul de la Viena, o bună parte din Transilvania va fi ocupată de Ungaria hortistă. Sub ocupaţia maghiară ajunge şi localitatea Borşa. La sfârşitul războiului borşenii vor fi nevoiţi să se afle pe baricade sub conducerea primarului Mihali Găvrilă Ştrifundă pentru ca Maramureşul să nu se alipească de data asta forţat la Ucraina.

          Cu toate că Borşa oferea un cadru natural propice rezistenţei anticomuniste, aceasta nu a existat. Singurul care s-a ascuns de autorităţile comuniste a fost primarul Ştrifundă, care în 1949, hărţuit din toate părţile de noii conducători ai Borşei, ia calea codrului. Au mai fost câţiva dezertori care au fost urmăriţi de plutoane de soldaţi şi de securitate.

           În decembrie 1989, începutul revoluţie este marcat de un discurt ţinut în faţa primăriei de către Mihali Vasile, directorul Casei de Cultură. Borşenii adunaţi în faţa primăriei ard cărţile comuniste şi se îndreaptă apoi spre sediul Miliţiei. Sediul acestei instituţii este devastat, iar una dintre maşini a fost aruncată în apele Cislei. În memoria eroilor acestei revoluţii, pe vârful Prislop, în vara anului 1990, s-a ridicat o troiţă.

         Bibliografie: "Cartea Munţilor"-autori: Nicoară Mihali, Nicoară Timiş, Ed. Fundaţiei Culturale ZESTREA, 2000

Mihali Gavrilă Ştrifundă

Contingent 1922